Istoric

Colegiul Naţional “Ion C. Brătianu” - Piteşti

Ion Bratianu

Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu ”, prestigioasă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş, a luat fiinţă la 6 septembrie 1866, când în Piteşti se deschideau cursurile „celei dintâi clase gimnaziale”, cuprinzând 12 elevi şi un singur profesor, Nicolae Micescu, proaspăt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, care urma să predea toate disciplinele. Înfiinţarea gimnaziului din Piteşti venea în întâmpinarea „mai multor cereri şi stăruinţe ale cetăţenilor” pe lângă primăria oraşului, care face demersurile necesare şi obţine aprobarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Între anii 1867 şi 1871, şcoala funcţionează cu primele trei clase, având un număr mic de elevi, iar în anul şcolar 1871 – 1872, când se înfiinţează şi clasa a IV –a, situaţia gimnaziului se consolidează, Ministerul numind pentru prima dată profesori titulari, recrutaţi prin concurs, pe baza Legii instrucţiunii publice din 1864. Astfel, prin Ordinul nr. 9815 din 18 octombrie 1871, sunt numiţi profesorii: C. I. Ştefănescu (istorie, geografie, franceză), căruia i se încredinţează şi conducerea şcolii, I. Păiş (matematica şi ştiinţele naturale), D. Mirescu (latină – română). Dacă în 1859 oraşul Piteşti avea 7000 de locuitori, spre sfârşitul secolului va ajunge la 12000 de locuitori, fapt ce va determina creşterea populaţiei şcolare. Numărul elevilor gimnaziului creşte continuu, ajungând în anul şcolar 1889 – 1890 la 253, din care 127 numai în clasa I. Sporirea permanentă a numărului de elevi care solicitau intrarea în clasa I a gimnaziului a determinat înfiinţarea, cu acordul Ministerului, a clasei I divizionare, începând cu 1 septembrie 1890. În anul şcolar 1892-1893, structura gimnaziului şi efectivele de elevi sunt următoarele: clasa I (60 de elevi), clasa I divizionară (58 de elevi), clasa a II-a (60 de elevi), clasa a III-a (41 de elevi), clasa a IV –a (28 de elevi). Deşi puţin numeros – în perioada gimnazială nedepăşind niciodată cifra 12 – corpul profesoral se bucură în oraş de un deosebit prestigiu, cum de altfel se bucura şi gimnaziul, cea mai înaltă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş. Profesorii gimnaziului fac parte din comisiile de examen la şcolile particulare şi cele pentru ocuparea posturilor de învăţători. Dintre profesorii de mare valoare din perioada gimnaziului (1866 – 1894), menţionăm pe Eugen Ludwig, doctor în filozofie (cu specialitatea fizico – chimice) al Universităţii din Viena. El a funcţionat la gimnaziu între 1889 – 1893. I. Păiş, profesor de matematică, a lucrat aici de la numire până la pensionare (1869 – 1900). Toma Trifonescu, licenţiat în drept, profesor de limba română, a condus şcoala între anii 1881 şi 1900. Printre absolvenţii gimnaziului, care au devenit personalităţi marcante ale ţării noastre, se disting generalul Constantin Cristescu, eroul de la Mărăşeşti din 1917, şi pictorul Costin Petrescu, autorul marii fresce de la Ateneul Român, profesor de pictură murală la Şcoala Naţională de Bele –Arte din Lyon. Prin Ordinul nr. 4878 din 14 iulie 1894, „la petiţia cetăţenilor piteşteni şi la raportul directorului”, Ministerul a dispus înfiinţarea clasei a V-a, fapt ce marchează transformarea gimnaziului în liceu, procesul continuând şi în anii următori când se înfiinţează succesiv clasele a VI-a şi a VII –a.
Până în 1903, şcoala a dat 146 de absolvenţi, iar începând cu anul şcolar 1901-1902, se face trecerea la liceul de opt clase. Numărul elevilor ajunge la 385, iar al profesorilor, la 20. Ministerul aprobă ca, începând cu 1 septembrie 1896, şcoala să fie numită „Liceul Clasic din Piteşti, iar în februarie 1898, Ministerul face cunoscut că „prin Decretul regal nr. 279 din 26 ianuarie 1898” s-a aprobat ca, pe viitor, aceasta să poarte numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. În 1948, după modelul sovietic, denumirea de liceu a fost înlocuită cu acea de „şcoală medie”. Numele unor mari personalităţi istorice, printre care şi Brătienii, sunt trecute la „index”. În anul 1957, Ministerul Învăţământului a aprobat ca şcoala să poarte numele lui Nicolae Bălcescu, iar din septembrie 1965, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, este iarăşi liceu. Transformarea gimnaziului în liceu impunea construirea unui local propriu. După multe stăruinţe, la 1 octombrie 1897 se pune piatra fundamentală a localului pentru liceu pe actualul amplasament. Construcţia, realizată din fondurile Ministerului, este gata în toamna anului 1899, când liceul se mută în ea. Construcţia se compunea din: „copul şcoalei, cu două caturi, având 12 săli de clasă, amfiteatru, cancelarie, sală de gimnastică, locuinţa directorului, locuinţa personalului, dependinţele”.
Frumuseţea clădirii, a cărei faţadă este decorată cu un frumos mozaic de plăcuţe de aur, a atras admiraţia multor personalităţi, între care şi marele istoric Nicolae Iorga. O preocupare deosebită a Comitetului Şcolar a fost aceea a construirii unui internat pentru elevii din afara oraşului, lucrare începută în anul şcolar 1924 – 1925 şi finalizată la 31 mai 1936. Noua construcţie ce cuprindea şi o sală de festivităţi, biblioteca şi săli de clasă, a fost distrusă în urma bombardamentului aerian ce s-a abătut asupra oraşului Piteşti în ziua de 6 mai 1944. În anul 1945 a început o nouă construcţie internat, care a fost dată în folosinţă în anul şcolar 1949 – 1950, iar 1975 s-a terminat construcţia modernă a căminului pentru elevii interni, în vechea clădire fiind amenajate săli de clase.
Biblioteca liceului a luat fiinţă prin donaţii. Prin 1878, Paraschiva Ştefan a lăsat prin testament 200 de galbeni pentru a se înfiinţa o bibliotecă în oraşul Piteşti. Biblioteca astfel înfiinţată este încredinţată de Primărie gimnaziului, fiind alcătuită iniţial din 230 de cărţi. Ulterior, ea a crescut prin alte donaţii, dintre care mai importante au fost acelea făcute de Alexandru Vericeanu (5000 lei, în 1902), Gh. I. Ionescu – Gion (o bibliotecă, în 1905). În 1930 biblioteca număra 8200 volume. Astăzi ea dispune de 35000 de volume, dintre care 400 de cărţi vechi de mare valoare.
În anul 1897 se înfiinţează Societatea literară „Junimea”, la iniţiativa elevilor de la cursul superior, printre membrii fondatori aflându-se şi viitorul poet Ion Minulescu. Şedinţele se ţineau în mod obişnuit sâmbăta, după orele de curs. Elevii ţineau conferinţe cu caracter literar, istoric, ştiinţific, dezbăteau problemele de cultură.
În 1902 este înfiinţată Societatea „Doina” pentru elevii de la cursul inferior, urmărindu-se găsirea unor distracţii instructive, prin lectură, serbări, întreceri sportive, excursii.
În 1908 a fost editată revista „Junimea” ce cuprindea încercări literare (versuri şi proză), traduceri, creaţii populare, bibliografii etc. În 1935 a apărut o nouă revistă a elevilor, denumită „ Trivale”, iar în 1966 a ieşit de sub tipar revista „Mlădiţe”, condusă de un colectiv de elevi sub îndrumarea profesorilor Marin Bădescu, Dumitru Mateescu şi Constantin Fulgeanu. După 12 numere, în 1971, cu prilejul reînfiinţării societăţii „Junimea”, revista şi-a reluat numele din 1908.
Liceul îşi desfăşoară activitatea, încă din primii ani, pe baza Legii Haret promulgate în 1898. Elevii sunt împărţiţi pe secţii: clasică, reală şi modernă. Începând cu anul 1909, secţia clasică începe să fie înlocuită cu secţia reală, ca urmare a opţiunilor elevilor, iar din anul 1913, liceul va funcţiona numai cu secţiile reală şi modernă.
La secţia reală se pune accent pe studiul matematicii, la cea clasică – pe limbi clasice (latina şi elina), iar secţia modernă ocupă un loc de mijloc, între cele două.. Cele mai multe obiecte de studiu în liceu erau comune: istoria, limbile română, franceză şi germană, religia, filosofia, igiena, dreptul şi economia.
Odată cu decretarea mobilizării armatei române în anul 1916, în localul liceului a funcţionat spitalul Crucii Roşii, iar după invazia armatelor germane, a rămas în întregime la dispoziţia acestora. Cursurile s-au ţinut în alte locaţii, cu efectivele de elevi şi de profesori reduse. Unii dascăli au plecat pe front. Profesorul Ion Cuţui, directorul liceului, şi Ion Nenciu, secretarul şcolii, au căzut în luptele din anul 1916.
După război, se înregistrează o creştere a numărului de elevi şi profesori.
Din rândul cadrelor didactice se remarcă, într-o primă etapă din existenţa liceului, Remus Macarie, cunoscut constructor de viori, N.I. Apostolescu, doctor în litere la Sorbona, specialist în literatură comparată, Ion Tutuc, autor a numeroase manuale de aritmetică, geometrie şi algebră, M. Mihăileanu, profesor de literatura română şi publicist, Constantin Albu, profesor de muzică etc.
Dintre absolvenţii liceului îi reamintim pe Mihail Ghelmegeanu, profesor universitar, George Ulieru, medic de plasă şi scriitor, Ion Trivale, critic literar, căzut pe front în 1916, Dan Barbilian, (Ion Barbu), matematician şi poet, Ion N. Angelescu, doctor în ştiinţe economice, Armand Călinescu, viitor prim-ministru, Tudor Teodorescu – Branişte, ziarist şi prozator, criticul literar Vladimir Streinu, Nicolae Brânzeu, compozitor, Virgil Tempeanu, profesor universitar, George Vâlsan, savant geograf şi poet, Rudolf Schweitzer- Cumpăna, pictor.
În perioada 1928-1934 s-a introdus o nouă structură de învăţământ – liceul unitar de şapte clase (trei ani pentru cursul inferior şi patru pentru cursul superior) şi s-au desfiinţat clasele extrabugetare întreţinute prin contribuţia părinţilor. Numărul elevilor scade în anii crizei economice, de la 787 în anul şcolar 1927-1928, la 523 în anul şcolar 1932-1933, ca urmare a greutăţilor materiale pentru o bună parte a populaţiei care nu face faţă taxelor şcolare.
În perioada 1934 – 1948 s-a revenit la şcoala secundară de opt clase, alcătuită din două cicluri de patru ani, introducându-se examen de admitere pentru fiecare dintre acestea, numărul claselor crescând de la 14 la 16.
După război, efectivele sporesc într-un ritm mai accentuat, ajungându-se la 32 de clase (1058 de elevi) în anul şcolar 1947-1948.
Dintre absolvenţi se remarcă: medicul Dan Gavriliu, Dan Teodorescu, laureat al Premiului de Stat pentru descoperiri în domeniul electronicii, doctorul Gheorghe Marinescu, specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină, academicianul Constantin Bălceanu Stolnici, specialist în cibernetică, neurologie, gerontologie, doctorul Alexandru Vrăbiescu, specialist în geriatrie, Marius Iosifescu, matematician, membru al Academiei Române, Emil Constantinescu, preşedinte al României în perioada 1996-2000.
Din rândul cadrelor didactice se afirmă Constantin Rabega, devenit profesor la Universitatea din Bucureşti, Al. Burcescu, conferenţiar la Institutul de Construcţii din Bucureşti, Nicolae Iordache (criticul Vladimir Streinu), Emil Morţun şi George Aman, ultimii primind titlul de „profesor emerit”.
În perioada 1953-1957, după modelul sovietic, liceul se transformă în şcoală medie de zece clase, iar apoi, până în 1965, de 11 clase, pentru ca, din acest an, să se treacă la 12 clase şi să se revină la denumirea de liceu.
Începând cu anul 1964-1965, când s-a trecut la învăţământul general de opt ani, clasele I-VIII s-au despărţit de liceu, formând o unitate independentă – Şcoala Generală Nr. 9, care a primit un local nou, unde se află şi azi.
În această etapă, unii dintre dascălii şcolii au primit titlul de „profesor fruntaş”. Aceştia sunt:Titus Păuna, Preda Ionescu,Viorica Vuşcan, Gheorghe Toma, Iulian Matei. Alţi profesori au primit Ordinul Muncii clasa a III-a: Gheorghe Diaconu, Delia Petrescu, Ion Besoiu. În galeria dascălilor valoroşi ai liceului şi-au înscris numele profesorii: Nicolae Vlad, Gheorghe Toma, Nicolae Mitulescu, Florica Steriade, Dumitru Mihalaşcu, Tache Sâmbotin, Marin Manu Bădescu.
În anul şcolar 1957-1958 a luat fiinţă Şcoala Sportivă de elevi, ca secţie a liceului „Nicolae Bălcescu”, sub conducerea profesorului Ion Vorovenci. Din anul şcolar 1965-1966, conducerea o preia profesorul Constantin Luca, director adjunct al liceului.
În 1964 absolvea liceul Carol Corbu, maestru emerit al sportului, multiplu campion naţional, medaliat cu aur, argint şi bronz la campionatele europene.
Colegiul dispune în prezent de o nouă sală de sport, iar rezultatele sportive sunt pe măsura aşteptărilor. În ultimii doi ani, echipa de baschet – băieţi, antrenată de Dumitru Tudosoiu, a obţinut titlul de campioană naţională – licee.
În prezent, liceul dispune de o importantă bază materială: laboratoare de informatică, fizică, chimie, biologie, cabinete de limba şi literatura română, de limbi străine, de istorie, geografie, religie.
Colegiul dispune de un valoros corp profesoral şi de elevi bine pregătiţi din rândul cărora s-au afirmat de-a lungul timpului numeroşi olimpici naţionali şi internaţionali. Pagina Olimpici conține lista completă a tuturor premiilor. Este răsplata dărurii de care au dat dovadă profesorii și seriozității elevilor de la Colegiul Național ”Ion C. Brătianu”.

-Prof. Constantin Vărăşcanu-

Imnul și sigla colegiului


Descarcă sigla

LISTA NOMINALĂ

ce cuprinde câteva dintre personalităţile provenite din rândul absolvenţilor
sau al profesorilor Colegiului Naţional „Ion C. Brătianu”Piteşti

  1. Constantin Cristescu – general de armată – erou al luptelor de la Marăşeşti
  2. Costin Petrescu – pictor – profesor la Şcoala Naţională de Bele Arte din Lyon, autorul marii fresce de la Ateneul Român
  3. Ion Minulescu – poet
  4. Ion Trivale – critic literar
  5. Dan Barbilian (Ion Barbu) – matematician, poet
  6. Armand Călinescu – ministru de interne, prim – ministru
  7. Tudor Teodorescu Branişte – ziarist, prozator
  8. Vladimir Streinu – critic literar
  9. Nicolae Brânzeu – compozitor
  10. George Vâlsan – geograf
  11. Rudolf S Schweitzer- Cumpăna – pictor
  12. Remus Macarie – profesor şi lutier
  13. Nicolae Apostolescu – profesor, doctor în litere la Sorbona, specialist în literatura comparată
  14. Mihail Ghelmegeanu – profesor universitar
  15. George Ulieru – medic, scriitor
  16. Gheorghe Marinescu – medic, specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină
  17. Constantin Bălăceanu Stolnici – academician
  18. Marius Iosifescu – academician
  19. Emil Constantinescu – profesor univ. preşedinte al României
  20. Constantin Rebega – profesor al colegiului, viitor profesor universitar
  21. Carol Corbu - maestru emerit al sportului