Colegiul Național “Ion C. Brătianu”

Pitești

(scurt istoric)

 

 

 

            Colegiul Național „Ion C. Brătianu ”, prestigioasă instituție de învățământ din județul Argeș, a luat ființă la 6 septembrie 1866, când în Pitești se deschideau cursurile „celei dintâi clase gimnaziale”, cuprinzând 12 elevi și un singur profesor, Nicolae Micescu, proaspăt absolvent al Facultății de Științe din București, care urma să predea toate disciplinele. Înființarea gimnaziului din Pitești venea în întâmpinarea „mai multor cereri și stăruințe ale cetățenilor” pe lângă Primăria orașului, care face demersurile necesare și obține aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii  Publice. Între anii 1867 și 1871, școala funcționează cu primele trei clase, având un număr mic de elevi, iar în anul școlar 1871 – 1872, când se înființează și clasa a IV –a, situația gimnaziului se consolidează, Ministerul numind pentru prima dată profesori titulari, recrutați prin concurs, pe baza Legii instrucțiunii publice din 1864. Astfel, prin Ordinul nr. 9815 din 18 octombrie 1871, sunt numiți profesorii: C. I. Ștefănescu (istorie, geografie, franceză), căruia i se încredințează și conducerea școlii, I. Păiș (matematica și științele naturale), D. Mirescu (latin㠖 română). Dacă în 1859 orașul Pitești avea 7000 de locuitori, spre sfârșitul secolului va ajunge la 12000 de locuitori, fapt ce va determina creșterea populației școlare. Numărul elevilor gimnaziului crește continuu, ajungând în anul școlar 1889 – 1890 la 253, din care 127 numai în clasa I. Sporirea permanentă a numărului de elevi care solicitau intrarea în clasa I a gimnaziului a determinat înființarea, cu acordul Ministerului, a clasei I divizionare, începând cu 1 septembrie 1890. În anul școlar 1892-1893, structura gimnaziului și efectivele de elevi sunt următoarele: clasa I (60 de elevi), clasa I divizionară (58 de elevi), clasa a II-a (60 de elevi), clasa a III-a (41 de elevi), clasa a IV –a (28 de elevi). Deși puțin numeros – în perioada gimnazială nedepășind niciodată cifra 12 – corpul profesoral se bucură în oraș de un deosebit prestigiu, cum de altfel se bucura și gimnaziul, cea mai înaltă instituție de învățământ din județul Argeș. Profesorii gimnaziului fac parte din comisiile de examen la școlile particulare  și cele pentru ocuparea posturilor de învățători. Dintre profesorii de mare valoare din perioada gimnaziului (1866 – 1894), menționăm pe Eugen Ludwig, doctor în filozofie (cu specialitatea fizico – chimice) al Universității din Viena. El a funcționat la gimnaziu între 1889 – 1893. I. Păiș, profesor de matematică, a lucrat aici de la numire până la pensionare (1869 – 1900). Toma Trifonescu, licențiat în drept, profesor de limba română, a condus școala între anii 1881 și 1900. Printre absolvenții gimnaziului, care au devenit personalități marcante ale țării noastre, se disting generalul Constantin Cristescu, eroul de la Mărășești din 1917, și pictorul Costin Petrescu, autorul marii fresce de la Ateneul Român, profesor de pictură murală la Școala Națională de Bele –Arte din Lyon. Prin Ordinul nr. 4878 din 14 iulie 1894, „la petiția cetățenilor piteșteni și la raportul directorului”, Ministerul a dispus înființarea clasei a V-a, fapt ce marchează transformarea gimnaziului în liceu, procesul continuând și în anii următori când se înființează succesiv clasele a VI-a și a VII –a.

            Până în 1903, școala a dat 146 de absolvenți, iar începând cu anul școlar  1901-1902, se face trecerea la liceul de opt clase. Numărul elevilor ajunge la 385, iar al profesorilor, la 20. Ministerul aprobă ca, începând cu 1 septembrie 1896, școala să fie numit㠄Liceul Clasic din Pitești, iar în februarie 1898, Ministerul face cunoscut c㠄prin Decretul regal nr. 279 din 26 ianuarie 1898” s-a aprobat ca, pe viitor, aceasta să poarte numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. În 1948, după modelul sovietic, denumirea de liceu a fost înlocuită cu acea de „școală medie”. Numele unor mari personalități istorice, printre care și Brătienii, sunt trecute la „index”. În anul 1957, Ministerul Învățământului a aprobat ca școala să poarte numele lui Nicolae Bălcescu, iar din septembrie 1965, prin hotărârea Consiliului de Miniștri, este iarăși liceu.  Transformarea gimnaziului în liceu impunea construirea unui local propriu. După multe stăruințe, la 1 octombrie 1897 se pune piatra fundamentală a localului pentru liceu pe actualul amplasament. Construcția, realizată din fondurile Ministerului, este gata în toamna anului 1899, când liceul se mută în ea. Construcția se compunea din: „copul școalei, cu două caturi, având 12 săli de clasă, amfiteatru, cancelarie, sală de gimnastică, locuința directorului, locuința personalului, dependințele”.

            Frumusețea clădirii, a cărei fațadă este decorată cu un frumos mozaic de plăcuțe de aur, a atras admirația multor personalități, între care și marele istoric Nicolae Iorga. O preocupare deosebită a Comitetului Școlar a fost aceea a construirii unui internat pentru elevii din afara orașului, lucrare începută în anul școlar 1924 – 1925 și finalizată la 31 mai 1936. Noua construcție ce cuprindea și o sală de festivități, biblioteca și săli de clasă, a fost distrusă în urma bombardamentului aerian ce s-a abătut asupra orașului Pitești în ziua de 6 mai 1944. În anul 1945 a început o nouă construcție internat, care a fost dată în folosință în anul școlar 1949 – 1950, iar 1975 s-a terminat construcția modernă a căminului pentru elevii interni, în vechea clădire fiind amenajate săli de clase.

            Biblioteca liceului a luat ființă prin donații. Prin 1878, Paraschiva Ștefan a lăsat prin testament 200 de galbeni pentru a se înființa o bibliotecă în orașul Pitești. Biblioteca astfel înființată este încredințată de Primărie gimnaziului, fiind alcătuită inițial din 230 de cărți. Ulterior, ea a crescut prin alte donații, dintre care mai importante au fost acelea făcute de Alexandru Vericeanu (5000 lei, în 1902), Gh. I. Ionescu – Gion (o bibliotecă, în 1905). În 1930 biblioteca număra 8200 volume. Astăzi ea dispune de 35000 de volume, dintre care 400 de cărți vechi de mare valoare.

            În anul 1897 se înființează Societatea literar㠄Junimea”, la inițiativa elevilor de la cursul superior, printre membrii fondatori aflându-se și viitorul poet Ion Minulescu. Ședințele se țineau în mod obișnuit sâmbăta, după orele de curs. Elevii țineau conferințe cu caracter literar, istoric, științific, dezbăteau problemele de cultură.

            În 1902 este înființată Societatea „Doina” pentru elevii de la cursul inferior, urmărindu-se găsirea unor distracții instructive, prin lectură, serbări, întreceri sportive, excursii.

            În 1908 a fost editată revista „Junimea” ce cuprindea încercări literare (versuri și proză), traduceri, creații populare, bibliografii etc. În 1935 a apărut o nouă revistă a elevilor, denumit㠄 Trivale”, iar în 1966 a ieșit de sub tipar revista „Mlădițe”, condusă de un colectiv de elevi sub îndrumarea profesorilor Marin Bădescu, Dumitru Mateescu și Constantin Fulgeanu. După 12 numere, în 1971, cu prilejul reînființării societății „Junimea”, revista și-a reluat numele din 1908.

            Liceul își desfășoară  activitatea, încă din primii ani, pe baza Legii Haret promulgate în 1898. Elevii sunt împărțiți pe secții: clasică, reală și modernă. Începând cu anul 1909, secția clasică începe să fie înlocuită cu secția reală, ca urmare a opțiunilor elevilor, iar din anul 1913, liceul va funcționa numai cu secțiile reală și modernă.

            La secția reală se pune accent pe studiul matematicii, la cea clasic㠖 pe limbi clasice (latina și elina), iar secția modernă ocupă un loc de mijloc, între cele două.. Cele mai multe obiecte de studiu în liceu erau comune: istoria, limbile română, franceză și germană, religia, filosofia, igiena, dreptul și economia.

            Odată cu decretarea mobilizării armatei române în anul 1916, în localul liceului a funcționat spitalul Crucii Roșii, iar după invazia armatelor germane, a rămas în întregime la dispoziția acestora. Cursurile  s-au ținut în alte locații, cu efectivele de elevi și de profesori reduse. Unii dascăli au plecat pe front. Profesorul Ion Cuțui, directorul liceului, și Ion Nenciu, secretarul școlii, au căzut în luptele din anul 1916.

            După război, se înregistrează o creștere a numărului de elevi și profesori.

            Din rândul cadrelor didactice se remarcă, într-o primă etapă din existența liceului, Remus Macarie, cunoscut constructor de viori, N.I. Apostolescu, doctor  în litere la Sorbona, specialist în literatură comparată, Ion Tutuc, autor a numeroase manuale de aritmetică, geometrie și algebră, M. Mihăileanu, profesor de literatura română și publicist, Constantin Albu, profesor de muzică etc.

            Dintre absolvenții liceului îi reamintim pe Mihail Ghelmegeanu, profesor universitar, George Ulieru, medic de plasă și scriitor, Ion Trivale, critic literar, căzut pe front în 1916, Dan Barbilian, (Ion Barbu), matematician și poet, Ion N. Angelescu, doctor în științe economice, Armand Călinescu, viitor prim-ministru, Tudor Teodorescu – Braniște, ziarist și prozator, criticul literar Vladimir Streinu, Nicolae Brânzeu, compozitor, Virgil Tempeanu, profesor universitar, George Vâlsan, savant geograf și poet, Rudolf Schweitzer- Cumpăna, pictor.

            În perioada 1928-1934 s-a introdus o nouă structură de învățământ – liceul unitar de șapte clase (trei ani pentru cursul inferior și patru pentru cursul superior) și s-au desființat clasele extrabugetare întreținute prin contribuția părinților. Numărul elevilor scade în anii crizei economice, de la 787 în anul școlar 1927-1928, la 523 în anul școlar 1932-1933, ca urmare a greutăților materiale pentru o bună parte a populației care nu face față taxelor școlare.

            În perioada 1934 – 1948 s-a revenit la școala secundară de opt clase, alcătuită din două cicluri de patru ani, introducându-se examen de admitere pentru fiecare dintre acestea, numărul claselor crescând de la 14 la 16.

            După război, efectivele sporesc într-un ritm mai accentuat, ajungându-se la 32 de clase (1058 de elevi) în anul școlar 1947-1948.

            Dintre absolvenți se remarcă: medicul Dan Gavriliu, Dan Teodorescu, laureat al Premiului de Stat pentru descoperiri în domeniul electronicii, doctorul Gheorghe Marinescu, specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină, academicianul Constantin Bălceanu Stolnici, specialist în cibernetică, neurologie, gerontologie, doctorul Alexandru Vrăbiescu, specialist în geriatrie, Marius Iosifescu, matematician, membru al Academiei Române, Emil Constantinescu, președinte al României în perioada 1996-2000.

            Din rândul cadrelor didactice se afirmă Constantin Rabega, devenit profesor la Universitatea din București, Al. Burcescu, conferențiar la Institutul de Construcții din București, Nicolae Iordache (criticul Vladimir Streinu), Emil Morțun și George Aman, ultimii primind titlul de „profesor emerit”.

            În perioada 1953-1957, după modelul sovietic, liceul se transformă în școală medie de zece clase, iar apoi, până în 1965, de 11 clase, pentru ca, din acest an, să se treacă la 12 clase și să se revină la denumirea de liceu.

            Începând cu anul 1964-1965, când s-a trecut la învățământul general de opt ani, clasele I-VIII s-au despărțit de liceu, formând o unitate independent㠖 Școala Generală Nr. 9, care a primit un local nou, unde se află și azi.

            În această etapă, unii dintre dascălii școlii au primit titlul de „profesor fruntaș”. Aceștia sunt:Titus Păuna, Preda Ionescu,Viorica Vușcan, Gheorghe Toma, Iulian Matei. Alți profesori au primit Ordinul Muncii clasa a III-a: Gheorghe Diaconu, Delia Petrescu, Ion Besoiu. În galeria dascălilor valoroși ai liceului și-au înscris numele profesorii: Nicolae Vlad, Gheorghe Toma, Nicolae Mitulescu, Florica Steriade, Dumitru Mihalașcu, Tache Sâmbotin, Marin Manu Bădescu.

            În anul școlar 1957-1958 a luat ființă Școala Sportivă de elevi, ca secție a liceului „Nicolae Bălcescu”, sub conducerea profesorului Ion Vorovenci. Din anul școlar 1965-1966, conducerea o preia profesorul Constantin Luca, director adjunct al liceului.

            În 1964 absolvea liceul Carol Corbu, maestru emerit al sportului, multiplu campion național, medaliat cu aur, argint și bronz la campionatele europene.

            Colegiul dispune în prezent de o nouă sală de sport, iar rezultatele sportive sunt pe măsura așteptărilor. În ultimii doi ani, echipa de baschet – băieți, antrenată de Dumitru Tudosoiu, a obținut titlul de campioană național㠖 licee.

            În prezent, liceul dispune de o importantă bază materială: laboratoare de informatică, fizică, chimie, biologie, cabinete de limba și literatura română, de limbi străine, de istorie, geografie, religie.

            Colegiul dispune de un valoros corp profesoral și de elevi bine pregătiți din rândul cărora s-au afirmat de-a lungul timpului numeroși olimpici naționali și internaționali. Pagina Olimpici conține lista completă a tuturor premiilor. Este răsplata dărurii de care au dat dovadă profesorii și seriozității elevilor de la Colegiul Național ”Ion C. Brătianu”.

  

           

Prof. Constantin Vărășcanu

 

 

 

 

LISTA NOMINALĂ

ce cuprinde câteva dintre personalitățile provenite din rândul absolvenților

sau al profesorilor Colegiului Național „Ion C. Brătianu”Pitești

 

 

  1. Constantin Cristescu – general de armat㠖 erou al luptelor de la Marășești
  2. Costin Petrescu – pictor – profesor la Școala Națională de Bele Arte din Lyon, autorul marii fresce de la Ateneul Român
  3. Ion Minulescu – poet
  4. Ion Trivale – critic literar
  5. Dan Barbilian (Ion Barbu) – matematician, poet
  6. Armand Călinescu – ministru de interne, prim – ministru
  7. Tudor Teodorescu Braniște – ziarist, prozator
  8. Vladimir Streinu – critic literar
  9. Nicolae Brânzeu – compozitor
  10. George Vâlsan – geograf
  11. Rudolf S Schweitzer- Cumpăna – pictor
  12. Remus Macarie – profesor și lutier
  13. Nicolae Apostolescu – profesor, doctor în litere la Sorbona, specialist în literatura comparată
  14. Mihail Ghelmegeanu – profesor universitar
  15. George Ulieru – medic, scriitor
  16. Gheorghe Marinescu – medic, specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină
  17. Constantin Bălăceanu Stolnici – academician
  18. Marius Iosifescu – academician
  19. Emil Constantinescu – profesor univ. președinte al României
  20. Constantin Rebega – profesor al colegiului, viitor profesor universitar
  21. Carol Corbu - maestru emerit al sportului